Surse Video 0 Vizualizări Raporteaza o eroare

Youtubeyoutube.com

Vocea Dreptilor

Romania

Rating: 0

6 1 vot

Documentar

Info
Distributie

Rezumat Vocea Dreptilor online subtitrat

Comuna Grindu este situată în vecinătatea graniței cu fosta U.R.S.S. (actuala Ucraina și Republica Moldova), pe malul tulcean, la Cotul Pisicii. Importanța strategică din toate timpurile a acestei zone este indicată și de prezența în imediata apropiere a unui important castru roman (Dinogeţia). Poziția cea mai înaltă din perimetrul comunei are denumirea de “Popină” care, tradusă din limba latină, înseamnă “locul unde cei săraci iau masa”. Așadar, vorbim despre o așezare cu o istorie veche de mii de ani consemnată în numele pietrei și păstrată ca istorie orală. Din toate timpurile, Comuna Grindu a fost o localitate majoritară de pescari așezați de-a lungul cotului Dunării, înconjurată până în anul 1989 cu o deltă de o frumusețe copleșitoare, ne mărturisesc localnicii. Destinul face ca, în vara anului 1989, când satul număra 440 de familii (circa 1550 de suflete), delta să fie secată artificial, așa cum ne arată imaginile satelitare ale zonei. Până în acel moment, aceste familii erau numeroase datorită peștelui care se pescuia în deltă din belșug. Satul era sălbatic și izolat. Când veneau ploile și era inundație, oamenii își duceau copiii la școală cu barca. Nu se punea problema lipsei hranei, ca în cazul celor care locuiau la oraș în timpul regimului comunist. Grindenii sau pisicanii, cum îi numea lumea veche, ne relatează că își întindeau mâna în grădină și peștele se apuca ușor, fără plasă. Iarna, când Dunărea îngheța, oamenii treceau până la vapor pe sloiuri. Dacă se nimerea ca cineva să cadă în apă, era ajutat cu un par și tras înapoi pe gheața abu- rindă. Condițiile erau dificile, satul nefiind racordat la sistemul energetic până târziu, în anul 1989. Acești oameni își aveau copiii trimiși la Galați să lucreze. Așa s-a ajuns ca duminică, 10 septembrie 1989, cu o săptămână înainte de începerea anului școlar, să fie înecați pe fundul Dunării; împreună cu ei, oamenii de la o nuntă și de la un botez – în ziua culesului de toamnă, pe un vas de pasageri ocupat mai mult ca oricând peste an. Este imposibil de imaginat sentimentul de teroare care i-a cuprins colectiv, în acele zile, pe victimele și pe supraviețuitorii acestui eveniment. 1 din 10 grindeni au murit pe loc, unii dintre ei nemaifiind găsiți niciodată. Efectul a fost cel al unei arme nucleare, iar consecințele se resimt astăzi în relatările celor rămași în urmă, trei decenii mai târziu.